Maria Surducan – o tipă care face destul de mult comics şi ilustraţie profi, şi când m-am uitat peste nişte cărţi şi am citit nişte comics de-al ei mi-am zis: pfiu ce bine că nu e scris varză(cum e cazul cu o mare parte din conţinutul produs astăzi pe la noi, adică în limba română) – are un proiect de bandă desenată care urmează să fie finanţat prin crowdsourcing(trebe să iasă neapărat ca să primească). Aşadar, din poziţia noastră de mare platformă cu pretenţii şi anvergură serioasă, ne simţim obligaţi să anunţăm semi-post-factum iubitorii de comics şi cititorii de bandă să contribuie cu dolari şi euro la înfăptuirea acestui promiţător album de artă secvenţială. Album care promite calitate de primă mână şi profesionalism ultra-mângâietor. Nu prea mai e mult timp, dar se pare că mai e destul totuşi.

………………………………………………………………………………………………………………………

Şi acum, că am postat deja ceva cu adevărat folositor, să trecem la treburi mai importante cum ar fi: de ce există (şi) azi o tendinţă să se ilustreze basme(adică să se adapteze în bandă desenată serioasă)? Răspunsul cel mai simplu şi probabil cel mai aproape de un anume adevăr subţire este că basmele sînt gata făcute şi pe moca. Domeniul public l-a ajutat chiar şi pe Walt Disney să evolueze de la stadiul de desenator penal până la cel mai înalt palier al şmecheriei puritane(cine ia atâtea oscaruri trebe să fi greşit grav undeva). Modelul său trebuie preluat astăzi, cu mari delay-uri, într-o cheie de avem-şi-noi-cu-ce.

Al doilea aspect al situaţiei ar fi că aproape tot poporul e servit cu basmele astea extrem de naţionale şi de specifice şi de arhaice încă din copilărie – aşa că PR-ul şi publicitatea au fost deja aranjate cum nu se poate mai bine pentru a primi un răspuns optim din partea doritorilor de noi aventuri. Doritori de toate vârstele care oricum sînt nemulţumiţi de toată cultura de import şi îşi doresc în mod constant, generaţie după generaţie, revenirea la valorile noastre. Care în mod sigur nu au fost importate de niciunde, aşa cum bine ştim din istorie că se întâmplă cu ţări care nu au pierdut niciodată bătălii dar în mod straniu au plătit tone tribut şi penalităţi la tribut din cauza nerespectarea termenelor(nu-i nimic, trecem peste şi mai citim nişte basme cu personaje româneşti ca să ne relaxăm minţile).

Acum începe să se contureze cumva cel mai important aspect al iraţionalului subversiv cu care trebuie să ne confruntăm noi, oameni de ştiinţă de primă clasă – cercetători extrem de serioşi şi specialişti concentraţi doar asupra faptelor care circumscriu problema, nicidecum nişte amatori distraşi de tot felul de relicve ideologice sau de artificii discursive dezgropate de sub toată gama posibilă de dărâmături nefericite ale istoriei civilizaţiei. Abordarea logică a problemei va duce fără greş la cea mai rapidă rezolvare a unei dileme. În cazul acesta, care este glitch-ul din spatele basmelor de ţară şi popor? Simplu, autorul anonim nu are acum să aibă naţionalitate. Anonimul este universal, basmul nu este un rezultat al unei culturi – nu este cult şi deci nu este specific unui context  cultural. Sau unei ţări inventate de nişte tipi care s-au decis la un moment dat că au o cultură comună din cauză că erau vecini de mult timp. Anonimul român a grăit.

Basmele sînt culese de nişte oameni care au studiat o grămadă de vrăjeli pentru o mare parte din viaţă, şi care au astfel o agendă cu care pleacă de acasă – pe câmpuri şi prin văi unde vor găsi adevărul arhetipal pe care îl caută. Iată că un culegător de basme devine re-povestitorul final(pentru un timp) al unei chestii care nu are autor(până la el), dar pe care el îşi pune amprenta şi nu doar prin aşternere pe hârtie(inocent style). Să nu uităm, dragi copii, că  la ora la care se amestecă şi bunul culegător, şi-au pus deja amprenta destul de mulţi tipi anonimi care au tot reciclat mitul. Şi culegătorul a venit să facă ordine. Pentru că basmele sînt pentru copii şi nu pot fi oricum, cu porno şi faze din astea tradiţional umane(NOT).

Chiar dacă basmele nu sînt pentru copii, există destul de mulţi oameni care cred asta, precum cred că şi benzile desenate sînt o specie literară destinată copiilor. Dar aceşti oameni sînt varză. Depăşim acest detaliu printr-o simplă trecere în revistă a situaţiei(oricât de absurdă este). De ce? – Pentru a se consemna în structura edificiului teoretic pe care încercăm să stabilim poziţia oficială a CENACLULUI într-o problemă de stringentă actualitate!!!

Pe ce ne putem baza la ora actuală este că se plănuieşte o revenire către peisajul naţional, mobilat cu eroi pământeni (da, sensul celălalt, oldschool). Eroi bine conturaţi, cunoscuţi, relevanţi, whatever. De ce fără eroi(da, în sensul militar) nu se poate, nu putem şti. Pentru că în loc de Coca Cola, vrem American Cola.

Este bine că basmele sînt destul de simple ca expunere şi structură – aşa că atât mari maeştri ai benzilor cât şi începătorii de mâna a patra se pot angaja în re-povestirea unui basm – fiecare după cât de departe îl duce viziunea. Aşadar basmele sînt nişte schiţe narative mai mult decât accesibile, au morală şi învăţăminte pseudo-ecologiste, au asemănări cu genul fantasy(mega-popular azi) şi mângâie dogma trans-ceauşistă(adică a trecut prin el, dar numai fiindcă o moştenise) care ne încălzeşte când sîntem frustraţi că tot trebe să o sugem mai devreme sau mai târziu de la Băieţii Mari.

BLA BLA BLA BLAAARHHHGGHHH(am vomitat de la prea multe pastile de slăbit care mi-au prăjit ficatul dar nu şi creierul… încă) …toate chestiile astea sînt deja pornografic de evidente,  trecem peste consideraţiile de ordin descriptiv-jalnic, pentru a lansa adevăratele puteri cognitive care stau ascunse în creierul colectiv al membrilor CENACLULUI!!! Interpretarea fenomenelor de comics şi direcţionarea forţelor creatoare dintr-însele este adevărata misiune şi chemarea ultimă a organismului unitar şi indivizibil care este CENACLU!!!.

Pentru a ghida mai bine manifestările artistice din domeniul comicsului românesc de reală importanţă – manifestări care par să acumuleze cantităţi îngrijorătoare de deviaţionism non-supra-pravoslavnic – Comitetul Optim Pentru Măsurarea Apreciabilului din cadrul CENACLULUI Sefeu emite în mod oficial şi iremediabil:

Directivele Deterministe Ale Planului Româno-Extraterestru De Călăuzire A Celei De-a Noua Arte În Planul De Fuziune Cu Basmul Românesc Adus La Zi.

[Vom prezenta mai jos lista abreviată, autorizată pentru distribuire publică. Ea conţine, în definitiv, câteva linii de fugă pe care specialiştii noştri cu mii de ani de experienţă cumulată în undergoundu de maximă suferinţă al comicsului au decis că pot concentra toate energiile  creatoare difuze – într-un fascicol strălucitor de succes artistic naţional şi unitar!!]

I. Artiştii sînt sfătuiţi să nu încerce să redeseneze un basm popular-naţional-unitar-cultificat într-o bandă desenată. Dacă totuşi nu pot rezista chemării artistice şi atracţiei inexplicabile emisă de o oarecare mare povaţă mitologică – trebuie  să modifice măcar titlul, numele şi orientarea sexuală a personajelor, acţiunea, locul, modul şi timpul, morala şi numerele magice. Resul poate fi adaptat cu oricât de multă fidelitate le permite imaginaţia.

II. Dacă basmul nu are o morală clară sau o morală explicitată în mod clar, se face recomandarea de a nu inventa sau integra o latură didactică cu acţiunea sau deznodământul. Pe aceeaşi linie, nu se vor folosi sub nici o formă tehnici moraliste de desen în operele care au ca subiect adaptarea unui basm.

III. Basmul nu este un roman fantasy avant-la-lettre. Banda desenată basmofagă va conţine întotdeauna minimul optim de bule sau casete cu text. Aparatul textual va fi fără greş expeditiv şi concis(chiar autoflagelator), în timp ce imaginile exagerate pot prelua controlul asupra gândirii şi conştiinţei privitorului(funcţiunea de cititor va fi inhibată prin proceduri tehno-artistice asupra cărora nu vom insista aici, deoarece sînt deja cunoscute foarte bine de profesioniştii din mediul creativ).

IV. Vor fi luate în considerare, în momentul adaptării unui basm la forma de artă secvenţială(bandă desenată) efecte speciale ori situaţii pirotehnice care să dea bine în cadre pline de linii paralele(sau convergente la un punct de fugă din spaţiul planşei) desenate foarte apropiat. Aceste efecte sînt extrem de preţuite de o mare pătură a cititorilor de fantasy.

V. Basmele abundă cu situaţii în care (minim) două personaje de sex masculin se iau în braţe, şi care sînt asociate de multe ori cu violenţă dezlănţuită. Scenariştii şi desenatorii sînt datori să studieze cu maximă atenţie contextul basmic al acestor episoade pentru a le ilustra în cel mai realist mod posibil(rezultatul va depinde şi de aptitudinea/maturitatea/orientarea stilistică a colectivului creativ).

VI.  Banda desenată inspirată de basm va elimina pe cât posibil violenţa faţă de animale, din păcate o marcă a genului(arhaică şi neconformă în contemporaneitate). Se recomandă, în cel mai bun caz, evitarea basmelor care conţin asemenea barbarii retrograde.

VII. Nu există o regulă propriu-zisă în acest sens, dar se înţelege de la sine că personajele pozitive din basme ori ar aparţine religiei ortodoxe(dacă ar fi în vigoare în universul basmic), s-ar converti eventual la aceasta(pe parcurs), sau ar face parte din religia dacică omoloagă ortodoxismului, înainte de inventarea acestuia de către Zamolxe. Personajele negative sînt de regulă ambigue, sub toate aspectele.

VIII. În basme, Pământul este Universul. Când se vor desena cadre naturale(inevitabil), se vor desena într-o manieră universală – în speţă, elementele naturale(şi tot ce poate decurge din ele) nu trebuie ilustrate conform unei imagini limitate la varianta terestră a vieţii, ci se va lua în considerare întreaga paletă de posibilităţi gestante în codul universal al materiei.

IX. Adaptarea unui basm într-o bandă desenată trebuie să ţină cont de faptul că este imposibilă redarea corectă a unei lumi de basm printr-o reprezentare monocromă. Basmul este codat pe culori, cod care are numeroase nivele de interpretare şi care este esenţial în construirea unei unităţi artistice iremediabile între imaginea vizuală şi imaginea textuală.

X. Basmul şi banda desenată au trei lucruri în comun, şi aceste trei lucruri sînt doar jumătate din primul: bas. Iată. Revelaţia supremă la care veţi fi, toţi cei care citiţi aceste rânduri de mare anvergură stilistică, martori cu gura căscată, va aduce banda desenată românească şi pe toţi cei care o iubesc şi o adoră, la un nou nivel de înţelegere a artei!!!!

În al nouălea cer al artelor stau cei care oferă sau caută satisfacţia în serie şi în sefeuri. Şi atunci când aceştia coboară din al nouălea cer să se întâlnească cu basmul, există consecinţe serioase şi incalculabile, aproximativ. Dar ce se poate şti şi ce se poate face cu siguranţă  în cazul acestei ciocniri de proporţii cosmic-artistice, este că ea trebuie să ia fiinţă pe dnb!!