Statement

Fanzinul SEFEU este banda desenată întrupată în România, care luptă pentru libertate. În primul şi în primul rând, adevărul adevărat este că SEFEU&CO produce singura publicaţie total independentă şi lucidă din punct de vedere idiomatic, însărcinată cu descoperirea şi promovarea – cu acelaşi elan neîntrerupt(de ani de zile) – oamenilor adevăraţi, autorilor cu relevanţă pe termen lung şi ultra-lung, plus elementelor artistice tinere şi proaspete(şi mai interesante decât teleenciclopedia). Pentru că este, practic, din toate punctele de vedere, cel mai important organism implicat în construirea comicsului românesc post-românesc, fără-de-parte, critic, local-gay şi bun la suflet, SEFEU&CO nu se poate opune tendinţei sale derivată natural din activitatea asa automată de a-şi asuma croirea căii glorioase pe care banda desenată românească trebuie să o apuce în secolul XX1. Aceasta este o realitate de necontestat şi din fericire nu există alte argumente logice necesare pentru întărirea literară a acestei stări de fapt, în afară de fanzinul SEFEU în sine.
Tradiţia românească a benzii desenate este stimabilă până la limitele celeste absolute ale retenţiei de vomă roz, este înduioşător de atroce din cauza propriei sale mediocrităţi tumorale, acumulată cu bucurie senilă prin mersul firesc al cancerului istoric cunoscut şi sub numele de ştafeta respectabilităţii pline de îngrăşământ natural. Această practică artistică marginală din punct de vedere mental nu poate fi detestată îndeajuns, pentru că obiectul unei uri direcţionate prin canale raţionale trebuie să aibă un caracter cât de cât raţional. Ori comicsul românesc aflat în stadiul terminal din acest prezent trist în care ne aflăm, nu mai pare a fi capabil decât de o timdă bâlbâială semisarcastică sau delir demagogic aiuritor. Dar această excrescenţă însângerată şi pestilenţială care îşi doreşte cu nespusă dragoste ortodoxă moartea-i eroică, fără să o întâlnească, este şi patul de germinaţie al unor noi modalităţi de creştere şi depăşire a condiţiilor istorice nefavorabile în care ne aflăm, ca desenatori în serie. Comicsul românesc a fost de nenumărate ori trădat şi folosit ca o curvă ideologică vopsită în culori aprinse. Adunăturile triste de moaşe talentate devenite bocitori instituţionali care au plâns de atâtea ori peste acest avorton auto-reîncarnat-la-nesfârşit vor trebui să îşi închidă gura când vor fi plesniţi peste figură cu 300 de pagini full-color de viitor luminos.
Nu se mai poate pune problema noului, pentru că noul a fost din fericire(sau whatever) depăşit. O modalitate viabilă de a accepta lipsa posibilităţii noului este respingerea oricărei forme de pricepere şi dezvăţarea metodică a practicantului dedicat acestei arte. Din moment ce oamenii nu mai au ce să îşi spună unii altora, şi asta să însemne ceva sau să aducă ceva nou, cum ar fi spre exemplu afecte radicale sau experienţe distrugătoare, naivitatea celor care îşi doresc să transmită ceva unei alte fiinţe umane prin intermediul unei opere de artă(în cazul nostru vizuală) este dezgustătoare şi sincer de prost gust. Adică mă face să vomit, reacţie care îmi aduce un gust nasol în gură.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

NU ESHTI ROBOT * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.