Mila 23

Mila 23 este noul comics de la Editura Mandragora, desenată de Tamba/Talamba[ vezi Elabuga ] şi inspirată de Ivan Patzaichin, artistul canotajului de mare clasă olimpică, legendă în viaţă şi erou sacru al sectei dinamoviste. George Drăgan a scris scenariul – o poveste care, vorba vine, îmbină elemente semi-factuale-semi-mitice-semi-generale cu atmosfera sălbatică a copilăriei lui Patzaichin şi o cu halcă sănătoasă de magie para-ortodoxă(des întâlnită în zone izolate), caracteristică Deltei. În acele vremuri, delta noastră nu era plină doar cu pelicani, peşti, viitoare epave, pescari, alcool, stufăriş. papură, apă, turişti cool(johnny raducanu), vânători de lux, braconieri demenţi – ci era cu succces populată de creaturi spectaculoase şi chiar zeiţe cu ţâţe extrem de mulţumitoare – aşa copilărie mi-aş fi dorit şi eu, la naiba).

imagine de propagandă luată de pe net

Dedicaţie sadea, muncă susţinută, talent supraomenesc, sfaturi bune şi criptice de la rude bătrâne care au văzut multe + aşa-zisul dar, sau de ce nu: har divin – toate amestecate cu şansă pură şi magie albă sînt evident ingredientele necesare pentru realizarea omului. Nu orice fel de realizare, ci realizarea măreaţă. Există oameni care au realizări – dar cei cu adevărat ajunşi la un alt nivel sînt cei care se realizează. Cum a făcut-o şi Ivan Patzaichin la Olimpiade sau Neo când s-a trezit într-o capsulă plină de muci.

Ivan Patzaichin vrea să transmită generaţiilor mai tinere că trebuie să facă ce a făcut el(sau aproximativ cum a facut el ce a făcut – indiferent de ce vor generaţiile tinere să facă azi). Sau măcar să încerce. Eu zic că varianta a doua ar fi de preferat din moment ce în primul caz ţara noastră ar suferi în câmpul realizărilor o inflaţie mai gravă decât în nouăzeci.

Tamba este consistent ca de obicei, numai că personajele arată de prea multe ori ca nişte zombalăi – şi nu despre asta ar fi vorba în comicsu Mila 23, pesemne. În cel cu soldaţii era ok, că doar pe front oamenii se transformă invariabil în nişte zomby cinici.

La final avem parte de un glosar cu creaturi mitice/fantastice specifice arealului cultural mănos al Deltei – şi trebuie să recunosc că nu sînt puţine. Toată faza este în ton cu spiritul educativ al albumului, dar nu mă prea interesează – sincer. Eu vreau să citesc comics, aşa că de ce nu îmi faci comicsul mai detaliat despre chestiile astea decât să îmi trânteşti glosarul la final? Totuşi, Patzainchin este personajul principal – nu Baba Cloanţa sau ce-o fi tipa din casa pe un picior imens de găină.

Volumul ajunge să coste un pic sub 50 de lei(sau între 45 şi 50 de lei) – nu mai ţin foarte bine minte şi nici nu mă macină. În orice caz, este un preţ exagerat pentru un volum autohton de dimensiunile sale, şi nu îl bag în colecţia hardcopy.