“Dupa gratii” e o bandă desenată mai veche, dar întotdeauna am vrut sa scriu despre ea. Cred cu inima mea pură că acestă bandă desenată este o minune. Dumnezeu mi-e martor.
Doamne ajută-mă.
În fine. Nu prea există comicsuri româneşti care să abordeze probleme sociale. De obicei apar în forma unor materiale de propagandă, în numele unor ONG-uri sau para-ONG-uri care încearcă să educe lumea simplă.
“După gratii” reuşeşte să depăşească acest palier şi să existe – de sine stătătoare – în forma unei opere de artă care confirmă un mare talent(la acea oră). Grăjdeanu(autorul comicsului) a publicat între timp şi alte cărţi de comicsuială: Ciutanul, Legendele Dacilor, etc.
Legendele Dacilor duce absurdul către noi ceruri de performanţă, în care însuşi Lucifer şi-ar dori să bea aur manelificat la dreapta lui Dumnezeu – dar asta e o poveste pentru alt articol.
Naraţiunea urmăreşte un fir arhicunoscut – tânărul influenţat de un anturaj toxic cade în dizgraţie socială şi trebuie să depăşească prăpastia deprimantă a puşcăriei pentru a se reabilita şi a se împlini în forma unui familist constructiv social. Dar pe parcurs, ne face mai fericiţi prin simplul fapt că este desenat atât de ciudat. Iar nevastă-sa este desenată atât de ciudat, încât atunci când am văzut cum se bucură şi îi dau lacrimile, am înţeles ce este arta modernă.
“După gratii” este o bandă desenată modernă. Compoziţia este planificată şi direcţionată către instalarea cititorului în adâncimea faliilor sub-culturale ale adevăraţilor paria ai societăţilor europene neo-puritane de inspiraţie NATO. Puşcăriaşii sunt duri şi sensibili, au tatuaje pe o piele incredibil de subţire – transparentă şi diafană ca un himen de mare valoare(adică de prinţesă, dacă nu e clar). Derapajele anale sunt practic de negăsit, dar promit să caut la următoare citire. Prefer să vă stimulez pe dumneavoastră şi să ne confruntăm rezultatele pe viitorul forum al acestui site(am primit promisiuni fierbinţi de la admin că o să avem).
Viaţa de puşcărie este interesantă în “După Gratii”. Desenul lui Grăjdeanu era încă brut şi mai low-brow, şi îmi plăcea mai mult aşa. Dar asta e viaţa. Culorile sunt, de asemenea, violente şi plate – şi acest fapt bifează încă o dată pentru mine. Anatomia este simbolică, iar linia este sigură de propria sa orbire topografică. Zece pe linie, în materie de reprezentare vizuală.
“După gratii” este cel mai bine desenat comics românesc pe care am pus mâna până acum. Şi aici pun la socoteală chiar şi comicsurile de sertar pe care le-am desenat pentru mine şi nevastă-mea, cu care îmi place să mă distrez cel mai mult pentru că ea chiar are răbdare.
Scopul suprem al acestui comics pare să fie acela de a-i informa pe oamenii instituţionalizaţi despre pericolul bolilor cu transmisie sexuală. Deci valoarea sentimentală a operei în cauză s-a dublat. Efectiv.
————————————-
>>Mai multe detalii tehnice, pe blogu lui Grăjdeanu.
